marți, 1 mai 2012

Castelul Chillon


Situat pe malul lacului Leman, cel mai mare lac din Europa occidentală, Castelul Chillon este un vestit punct de atracţie pentru turiştii care vizitează Elveţia.
Accesul la castel se face relativ simplu, fie cu vaporaşul care face înconjurul lacului Leman, fie din Montreux, pentru cei care au ajuns aici cu trenul, cu autocarul sau cu automobilul. De istoria acestui lac se leagă o bună parte a istoriei atît a Elveţiei cît şi a Franţei. Am să încerc o traducere a pliantului primit la intrare, a principalelor date consemnate aici. Rog pe oricine îmi poate furniza amănunte să nu ezite să mi le ofere. Deci.
Aşa cum se prezintă acum, Castelul Chillon este rezultatul a mai multor secole de construcţie şi de reamenajări diverse. Construit pe o insuliţă stîncoasă, castelul a oferit o protecţie naturală şi un amplasament strategic pentru trecerea dintre nordul şi sudul Europei. Istoria castelului a fost marcată de trei mari perioade: perioada savoiardă ( din secolul XII pînă în 1536); perioada bearneză (din 1536 pînă în 1798); perioada actuală începînd din 1798 de cînd castelul aparţine cantonului Vaud. Cercetările arheologului Albert Naef (1862 – 1936) au atestat locuirea acestui sit încă din perioada bronzului. Cea mai veche menţiune scrisă despre acest castel datează din 1150; familia de Savoia controla deja această fortăreaţă şi evident, şi căile de navigaţie de pe Lacul Leman.  Elveţienii, cu precădere bearnezii au cucerit Ţara Vaud şi au ocupat Castelul Chillon în 1536. Timp de 260 de ani, castelul a servit ca fortăreaţă, arsenal şi ca închisoare. În timpul revoluţiei din 1798, bearnezii au părăsit Castelul Chillon, care începînd cu anul 1803 aparţine cantonului Vaud.
În cartea sa, Rinul, Victor Hugo face referire la un anume Francois Bonivard (1493 – 1570) istoric şi om politic care a fost întemniţat aici.
O legendă afirmă că un mare admirator al acestui om care fusese inclusiv stareţ la o mănăstire, s-a deghizat şi a reuşit să intre în castel pentru a încerca să-l elibereze. Descoperit, a fost la rîndul său, întemniţat. Ştiind că acest castel era înconjurat de apă, a reuşit să sară pe o fereastră. N-avea bietul de unde el să ştie că Lacul Leman scăzuse foarte mult, şi s-a zdrobit de stînci. Istoria n-a reţinut mare lucru despre acest tînăr dar, Victor Hugo îi atribuie şi un nume: Michel Cotie. Care-i adevărul? Adevărul este că însuşi Lord Byron a încercat să afle mai mult despre această istorie dar, nu a primit autorizaţia necesară. Există totuşi o inscripţie care atestă trecerea poetului prin acest castel, şi o pereche de cătuşe despre care se afirmă că l-ar fi înlănţuit pe Bonivard. Ador legendele! Se pare că dincolo de legendă, aici erau întemniţate şi bietele femei despre care se credea că sunt vrăjitoare. Şi nu doar întemniţate ci, torturate şi chiar arse pe rug. Dincolo de istorie şi de legende, acest castel, este un obiectiv turistic interesant, care oferă privelişti minunate de la înălţimea donjonului spre Montreux şi spre Lacul Leman. Dacă ai o imaginaţie destul de bogată, poţi pretinde că vezi şi Lausanne, şi Geneva. J Se pare că de aici s-a inspirat şi doctorul Oprescu atunci cînd le promitea bucureştenilor, autostrada suspendată. J
În prezent, la castel sunt organizate diverse evenimente culturale. Şi cred că merită amintit faptul că acest castel este proprietate privată, iar o serie de încăperi sunt strict interzise publicului.
va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu