Clamăm iubirea, cu fruntea în pământ; nu mai avem nimic
prea sfînt; aşa ni-i firea: dezonorarăm truda
şi-l prea slăvim pe Iuda; piroanele
lui Crist, le-nveşmîntăm în aur, primim ca pe-un tezaur, acest spectacol,
trist. Batjocorim elite, căci vremea ne permite,
amalgamăm senzaţii cu simplele relaţii:
nu mai ştim cînd oamenii, seamănă cu
famenii. Iar în lumea asta mare, rătăcind printre ruine, nu mai ştim căror
strămoşi să le-aprindem lumânare:
asta are, asta n-are, mergem către nici-o zare... Dar gomoşi, ne-ndreptăm
spre nici-un bine!
ps. cele douăsprezece cuvinte bolduite, se pot regăsi în textele membrilor clubului psi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu