Dezordinea savantă

Tagma nevertebratelor cu chip de om, ştie la perfecţie să folosească extrem  de eficient tactica cernelii adoptînd tehnica de supravieţuire a benignei caracatiţe marine, caracatiţă care se învăluie într-un nor de ceaţă-cerneală  pentru a scăpa de o ameninţare căreia nu-i poate face faţă. Şi evident, tagma nevertebratelor cu chip de om se adaptează inventînd şi folosind la maxim, dezordinea savantă. Tehnica e simplă: ori de cîte ori tagma nevertebratelor cu chip de om este pe punctual de a fi prinsă în corzi şi de a încasa ceea ce i se cuvine, lansează teme false prin interpuşii vuvuzele, mercenari vînduţi ideii că sofismul este adevărul suprem mai ales dacă publicul ţintă a fost foarte bine tocat în mojarul manipulării obsesive cu pistilul picăturii chinezeşti: orice minciună repetată obsesiv, devine adevăr incontestabil. Maeştrii manipulării, ştiu foarte bine ce fac: lansează nor de ceaţă după nor de ceaţă peste toate evidenţele şi pro-pun la rang  de adevăr absolut, dezordinea savantă în numele unei sintagme îndelung verificate: dacă nu-i poţi convinge, zăpăceşte-i. Problema este că tagma nevertebratelor cu chip de om care manipulează, se adresează tagmei nevertebratelor cu chip de om care care abia aşteaptă să fie manipulată. Restul de oameni (încă?) vertebraţi, scrîşnesc în modul cel mai democratic posibil încercînd ca nişte veritabili Sisifi, să demonteze dezordinea savantă instituită de nişte ticăloşi penali, ticăloşi care ştiu foarte bine că proştii se complac în dezordine, sunt mulţi şi-i votează invariabil, pe cei care-i mint. Chiar aşa: cine are nevoie de adevăr sau de ordine într-o ţară în care începînd de la grădiniţă afli că un căţeluş cu părul creţ, fură raţa din coteţ, şi de-l prinzi cu raţa-n gură, el se jură că nu fură? Ce-i de făcut?