Mdina

Oraşul Mdina este se pare, vechi de peste 4000 de ani dar dovezi limpezi există cam din anul 700 î. Hr. cînd a fost fortificat de fenicieni. Cu mai bine de 2000 de ani în urmă, Malta a fost ocupată de romani după războaiele punice şi mai ales după distrugerea Cartaginei, pentru însemnătatea strategică a acestor insuliţe în ciuda lipsei totale de resurse (apă, lemn, minerale, etc). Cînd Cavalerii Ordinului Suveran de Malta au fost instalaţi aici de Carol Quintul, vechii aristocraţi care controlau insula, jigniţi – dar nu deposedaţi de bunuri, Cavalerii Ordinului fiind destul de bogaţi – s-au retras în interiorul cetăţii fortificate şi s-au izolat de restul localităţii devenită Rabat (rabat înseamnă în limba arabă chiar suburbie). Să coborîm puţin în istoria Cavalerilor de Malta citînd tot din cartea Marea cea Mare / David Abulafia / Humanitas / 2014:

„- Amalfitanii aprovizionau marea abaţie de la Monte Cassino, mama mănăstirilor benedictine, pe teritoriul continental din sudul Italiei, acţionînd ca reprezentanţi ai ei pe teritorii îndepărtate precum Ierusalimul. [...] Amalfi a lăsat o amprentă durabilă şi mai departe în est, în teritoriul stăpînit de dinastia Fatimizilor. Oamenii din Amalfi au înfiinţat un sanatoriu în Ierusalim, un oraş care oferea puţine beneficii comerciale, în afara comerţului cu moaşte din ce în ce mai neverosimile. Dar amalfitanii, în calitate de reprezentanţi ai abaţiei de la Monte Cassino, au oferit posibilitatea călugărilor benedictini de a acorda ajutor pelerinilor care plecau din Europa, în număr tot mai mare – de multe ori prin porturile din sudul Italiei – spre Ţara Sfîntă. Acest azil s-a dezvoltat, dintr-un lăcaş mic, în Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sfîntului Ioan de Ierusalim, iar călugării săi luptători au apărat mai tîrziu insulele Rhodos şi Malta de turci. O filiaţie neîntreruptă se întinde din secolul al XI-lea pînă la Ordinul Suveran Militar de Malta.

* * *

[...] Insula Rhodos a fost supusă unui asediu lung şi dur, în 1522. Cu această ocazie, noul sultan, Soliman I, avea să-şi demonstreze calităţile militare. A fost prezent acolo pentru a răzbuna înfrîngerea suferită la Rhodos, în 1480. Fortăreaţa a fost consolidată extrem de bine în aşteptarea unui asediu otoman , însă apărarea zidurilor era asigurată de numai 300 de Cavaleri, deşi mai erau şi mulţi alţii cu ranguri inferioare (n.m., tibi: un Cavaler era asistat de încă vreo şase-şapte oameni: scutier, soldat, servitor, şamd; poate voi dezvolta subiectul acesta în mod separat). În ciuda vremii neprielnice, Soliman nu a vrut să renunţe la asediu şi a determinat insula Rhodos să capituleze. Cavalerii s-au predat în decembrie 1522 şi le-au fost eferite condiţii generoase de capitulare, pentru că otomanii arătau uneori respect faţă de cei care luptaseră cu vitejie împotriva lor.

Rămaşi fără casă, Cavalerii Ospitalieri au fost obligaţi să reînceapă lupta împotriva musulmanilor. Din fericire, Carol V (Quintul), împărat al Sfîntului Imperiu roman şi stăpîn al teritoriilor coroanei Aragonului (inclusiv Sicilia), avea o soluţie promptă. El le-a acordat Cavalerilor o cartă de privilegii extraordinară, în martie 1530, prin care arăta că „rătăciseră timp de mai mulţi ani” în căutarea unei „reşedinţe stabile”; era gata să renunţe în favoarea lor la cîteva dintre provinciile ce ţineau de regatul Siciliei: Tripoli, situat pe coasta africană, Malta şi Gozo. În schimb, [...] li se cerea un şoim dăruit viceregelui Siciliei, la fiecare sărbătorire a Zilei Tuturor Sfinţilor.”

În prezent, Mdina mai este cunoscut şi ca Oraşul Tăcerii, din motive lesne de înţeles: nu mai este locuit decît de mai puţin de 300 de maltezi, urmaşii nobililor de altădată pe de o parte, şi pe de altă parte pentru că oraşul chiar pare lipsit de viaţă; nu mai este permisă decît circulaţia maşinilor speciale (poliţie, salvare, dric, poşta) iar tineret nu prea mai e. Vom mai vedea cîteva localităţi care îmbătrînesc şi par a fi pe moarte pentru că tinerii le părăsesc...

Întregul oraş este alcătuit din palate impresionante; vechii nobili neavînd altă ocupaţie, au declanşat o întrecere: care să aibă un palat cît mai frumos şi mai impunător. Străzile  foarte înguste sunt de concepţie arabă: sunt mai răcoroase pentru că soarele pătrunde mai greu şi sunt mai uşor de apărat în caz de asediu.

În centrul localităţii se află Catedrala Sf. Paul în faţa căreia se află cea mai largă piaţetă din oraş, locul unde seara cei trei sute de locuitori se adună să stea la palavre sau să bea un păhărel; nimeni nu are voie să lipsească de la adunare decît dacă are un motiv foarte bine întemeiat. Dacă doriţi cumva linişte şi vreţi să vă stabiliţi acolo, se mai găsesc cîteva palate de vînzaredintre care unul, chilipir, costă numai vreo şase milioane de euro. J