Din nou, despre Charlie

În statusul meu despre subiectul Charlie, n-am făcut referire la religie. DELOC!

N-am nicio problemă cu ateii sau cu cei de altă confesiune, dacă o au. Am în schimb o problemă cu cei care pretind că dreptul la libera exprimare subsumează dreptul de a insulta. Şi precizez din nou: sînt pentru libertatea necondiţionată dpdv legal a presei; sînt pentru dreptul artiştilor de a se manifesta liber.

În acelaşi timp, nu pot admite că dacă eu respect setul de valori al altora, alţii, indifent care ar fi aceştia, au dreptul de a mă insulta pe mine sau au dreptul de a persifla setul meu de valori care se manifestă în limitele bunului simţ. Eu despre asta vorbesc: despre setul minimal de reguli sociale în lipsa cărora, societatea s-ar disipa în anarhie sau măcar în mahalagism.

ps. sînt la fel de preocupat de extinderea fenomenului NOCIV de islamizare ideologică, numai că aceşti descreieraţi care comit atentate sîngeroase n-au nicio legătură cu islamul ca religie. Aici este vorba numai despre lupta pentru putere, chestie care s-a regăsit în istorie în manifestarea tuturor celor care au pretins indiferent cînd, că pot organiza lumea definitiv, potrivit conceptelor lor, prin forţa armelor. Se pare că trebuie să regîndim paradigma “dreptul fără forţă, înseamnă neputinţă”. Aici e aici!