duminică, 18 octombrie 2015

Duminică 11 octombrie 2015

Zi de odihnă. După trei zile de trezit cu noaptea-n cap şi de culcat aproape de miezul nopţii, după trei zile cheltuite cu folos vizitînd trei destinaţii de vis, în aşteptarea a încă trei zile în care vom vizita pe rînd Gibraltar, Granada, şi foarte posibil Cordoba, avem la dispoziţie o zi fără program prestabilit. Deocamdată, după o noapte odihnitoare şi după  un mic dejun uriaş :) , am mers în cameră să facem planul de bătaie. Nu prea vedem ce-i de făcut pentru că azi, pe Costa del Sol nu-i nici urmă de soare. Deşi la meteo se anunţase ploaie, nici vorbă de aşa ceva (deocamdată). Cer înorat dar vremea caldă permite scalda în Mediterană pentru amatori. Noi, cu harta staţiunii Benalmadena în faţă, croim planul de a ne plimba cu telefericul local. Pas de ajunge pînă acolo că transportul în comun nu lucrează sîmbăta, duminica şi în zilele de sărbătoare. Întreb o taximetristă (iarăşi o femeie :) ) dacă ne poate duce pînă acolo.
- Eu vă duc dar, înapoi cine vă aduce?
Nu ştim, aşa că preferăm să ne păstrăm forţele pentru următoarele zile care se anunţă pline şi la fel de spectaculoase măcar ca ultimele două. Deja sîntem pe drumuri de cîteva ore bune, plimbîndu-ne prin staţiune.
Dar. În preţul biletelor a fost inclus avionul, transfer la şi de la aeroport, cazare şi două mese pe zi: micul dejun şi la alegere, prînzul sau cina. Noi am ales cina. Cum procedăm pentru masa de prînz? Ploaia a început să ne sîcîie de pe la ora 14 aşa că se exclude deplasarea la distanţă (nu putem prînzi la hotel contra cost...). Numai că în timp ce eu mîzgălesc în agendă ceea ce citiţi, Silvia a dat tîrcoale mai amănunţite prin împrejurumi şi a descoperit în apropiere de hotel o terasă, El Parador II. Curat şi cochet. Vedere către Mediterana. Meniu ultrabogat prezentat în spaniolă, engleză, franceză şi germană. Numai că ospătarul ştie doar spaniola. Fac comparaţii între diversele denumiri ale diverselor preparate şi comand. Nenea nu pricepe ce-i spun. Vorba bancului: - tu vorbeşti limbi străine? - eu vorbesc dar nu pricepe nimenea ce spun :)  .
Scot tableta şi întreb de internet. Amabil, îmi tastează parola stabilimentului şi dau pe translator romîno-spaniol. Spun ce scrie la translator, nimic. Resemnat, spun cuvîntul magic: DORADA. Nenea zice că n-are. Dar, ne scoate din încurcătură un ditamai grătarul în aer liber, grătar cu jeratic pe care se rumenesc cîteva rude de-ale doradei. Evrika! Vechea limbă gimnastică face minuni: un deget arătător face mai mult decît toate translatoarele din lume :)  Poftă bună că prima sticlă de roze local – foarte bun – este deja pe terminate. Da! Nenea a adus un ditamai peştele de vreo 40 de cm. - pargo (sau snapper roşu) - şi a început să-l dezoseze şi să-l tranşeze lîngă masa noastră, tratament de care am avut parte prima dată la Veneţia, apoi şi prin alte părţi; nu şi în Ro...
Numai că. De data asta a venit grataragiul să vadă două lucruri: dacă peştele fript la proţap este corect şi bine pătruns peste tot şi dacă „nenea” îl tranşează / dezosează corespunzător. Mărturisesc: e cel mai bun peşte pe care l-am mîncat în toată viaţa mea, de pînă acum! Cel – mai – bun!
Şi apropo de translator. Hi hi hi. Eu eram cel care nu pricepea :)  „Nenea” ne-a citit repejor şi a înţeles ce vrem chiar mai bine decît noi. Mă străduisem să-i explic că vrem mămăliga / polenta. S-a prefăcut că nu ştie ce-i aia daaaaar, ne-a adus o garnitură (for fish) făcută din cartofi, ciuperci, ardei şi morcovi, coapte la cuptor în ulei de măsline. Un deliciu! He he heee, merge a doua sticlă? Cum nu? şi după ce comand două expresso, remarc faptul că „nenea” ştie şi franceză şi engleză mai bine decît mine dar negustor adevărat fiind, mi-a „pipăit” portofelul şi a ştiut ce să-mi ofere (peştele adus este mai scumpişor decît dorada...). Vivat Espana! :) 
Bon! Este fumatul prohibit în Spania peste tot în spaţii închise? Este! Dar. E limpede că dacă eşti la o terasă, începe ploaia şi din cauza ploii te muţi înăuntru, şi dacă „nenea” observă că disciplinat fiind, ieşi afară pentru a fuma, şi dacă vede că te-ai aşezat la o masă de lîngă intrare, îţi permite să fumezi în incintă. Negustori? Da! Dar mai întîi de toate, fini cunoscători ai comportamentului uman. Toată perioada petrecută în acest restaurant, (vreo trei ore), am auzit în jurul nostru numai rîsete şi veselie. Unde o fi Parador I? O fi mai bine acolo? Nu cred că vom afla. Nu în timpul acestei excursii :) 
Iar îmi vine să întreb: raiul pe pămînt? Sigur că DA! Mai are cineva îndoieli? Eu, nu mai am. Raiul pe pămînt înseamnă să fii într-un ambient civilizat, nu neapărat luxos, să ai parte de relaxare în compania persoanei iubite şi evident, să ai parte de un tratament omenos din partea personalului de serviciu care în schimbul banilor tăi, îţi oferă confort. Şi să nu uit: RAI înseamnă şi decuplarea totală de la problemele generate de „dragnişti”: candidat unic, cenzură, bla bla bla, bleah. Dragnea va pieri, raiul va rămîne.
A ieşit soarele din nou. De ce nu mă mir?
Şi ca să încheiem ziua frumos, ne-am văzut şi-am găvărit pe Skype cu Robi. Nu-i minunat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu