Avem locuri rezervate la un local cu specific local, situat
chiar în inima centrului vechi. Mă aşteptam la ceva, am găsit altceva.
Pe scurt, am nimerit într-un local spaţios şi curat, cu
faianţă pe pereţi unde am fost ospătaţi cum se cuvine: o supă delicioasă habar
n-am din ce făcută, două frigărui cu cîte un mic din carne de oaie şi de vită
cred, apoi o farfurie plină cu legume şi cu o aripă de pui, aşezate pe un pat
de cuş-cuş. Urmate de o prăjitură cu miere. Cum mie farfuria de cuş-cuş nu mi-a
mai trebuit, am rugat ospătarul să mi-o pună “to go”. N-a priceput ce vreau.
Doar Alina l-a făcut să priceapă că vreau să o dau unui sărac de pe stradă.
Aşa, a înţeles… Masa a fost acompaniată de doi muzicanţi la care, surpriză: s-a
alăturat şi unul dintre turiştii din grup!
nenea cu işlic este din grupul nostru
Cum nivelul de trai este destul de ridicat în Maroc,
medicamentele sînt scumpe. Prin urmare, sînt la mare căutare leacurile
tradiţionale, pe care le putem găsi într-un soi de “plafar”-uri locale. Nu,
mulţumim frumos. Cred că toată lumea a auzit despre binefăcătorul ulei de
argan, un soi de panaceu universal bun la orice tratament al aproape oricărei
boli. E bun de asemenea şi de gătit. Putem scăpa prilejul de a cumpăra această
minune chiar de la ea de acasă? Nu putem J Aşa că Alina ne
conduce într-o astfel de farmacie surprinzător de spaţioasă şi de curată, unde
un nene în halat alb ajutat de doi tinerei ne face să pricepem cu ajutorul
translatoarei Alina, teoria uleiului de argan. Ne prezintă surescitat tot felul
de sticluţe, de recipiente şi de borcănaşe, în care măria sa uleiul de argan se
prezintă în toată varietatea sa maiestuoasă.
De data asta, preţurile nu se pot
negocia. Cît cere domnul farmacist (doctor) atît trebuie să plătim. Numai că
dacă iei două produse musai de acelaşi fel, îl primeşti gratis (hi hi hi) şi pe
al treilea J
Bineînţeles că şmecheria ţine şi cam toată lumea cumpă cîte două chestii ca să
primească trei. Şi s-au mai şi îmbulzit amatorii de elixir, ca nu cumva să nu
ajungă pentru toată lumea J A ajuns, ba a mai şi rămas! Bănoasă afacere. Am luat
şi noi două sticluţe, una pentru îngrijirea părului şi alta pentru nu mai ştiu
ce (unghii?) J , plus un borcănaş
pentru îngrijirea pielii.
La ieşire, belea! Toţi ambulanţii s-au adunat la ieşirea din
magazine plănuind să ne scuture de toţi banii pe care i-am salvat din mîinile
negustorului de ulei de argan. S-au năpustit asupra noastră cu oferte de
nerefuzat: lucruri pentru care cereau 5-10 euro puţin mai devreme, pot fi
obţinute acum chiar pentru mai puţin de un euro J . Sînt extreme de
insistenţi dar nu-s periculoşi. Aflăm că dacă mai sînt pe ici pe colo
cerşetori, hoţi NU sînt. Legi extreme de aspre (se pare că încă se practică
tăierea mîinilor hoţilor!) i-au lecuit pe mulţi dintre arabi de hoţie. Să mai
spună cineva că islamul nu are părţi bune. Are!
Terminăm turul oraşului vechi,
Adio Tanger, adio Maroc, a fost o experienţă interesantă dar
mie aceste cîteva ore mi-au ajuns.
Cum mîine n-avem program de hoinăreală, e vremea să ne
bericim pe îndelete. Dacă la terasa hotelului o halbă cu bere de ½ litri costă
3,80 euro, la magazinul de băuturi al hotelului o Heineken costă 1,5 euro. N-am
priceput de ce la un magazine de lîngă hotel, aceeaşi bere Heineken costă 1,65
euro. Nu contează, Silvia a cumpărat de aici “neşte peşte” (conservă) şi alte
bunătăţuri :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu